Plasată și plasabilă sub semnul ,,oglinzilor" ( The Mirrors ) lui Robert Creeley, poezia lui Radu Andriescu din Oglinda la Zi alcătuiește o antologie-autoportret, unde experiența cotidiană se ,,oglindește" ca într-un ochi de insectă. Prin intermediul unei tehnologii poetice sofisticate, trecute prin filtrele și alambicurile (post)modernității culturale, autorul recuperează - și aceasta e o performanță! - simplitatea, prospețimea și firescul gesturilor simple, al umanității elementare; o simplitate aproape franciscană a detaliilor anodine și a ființelor mici transpare în aceste secvențe când concise, când despletite în narațiuni ample. Lumea globală și geografia afectivă a Iașiului se reflectă și se refractă reciproc, realul se descompune, amețitor dar controlat, până la halucinație, în particulele sale elementare, iar reflexele postumanismului se întâlnesc cu ,,arheologii blânde", neobucolice, ale unui Petre Stoica. Radu Andriescu scrie o poezie- firească și complexă în aceeași măsură - a realității și a (hiper)realității imediate.
Bianca BURȚA - CERNAT
Poezia lui Radu Andriescu e ca o limbă străină, dar pe care o poți vorbi muțește. Pentru că, după numai câteva rânduri, volute și spaime, ajungi să gândești și să spui, împreună cu autorul, ,,Am promis să fiu concis și să fac pe mine de frică".
Radu practică o biografie poetică plină de autoironie, până la anularea poeticității, tocmai din spaima de a nu fi didactic, emfatic și prețios. Abia atunci simți că e vorba de altceva, de o finețe poetică desăvârșită. Lirica lui e făcută și desfăcută dintr-un cotidian domestic și paradoxal. Radu Andriescu ai putea fi tu.
Florin IARU
